Oare cui ii foloseste acest blogg? Sunt atat de egoist incat vad ca numai mie imi este util. Si asta pentru ca aici imi vars nebunia, veninul... vor veni vremuri cand nebunia si veninul vor pieri... dar pana atunci mai e ceva, nu stiu cat timp dar important e ca sa apara si altceva decat chestii din astea nocive... nocive pentru unii, benefice pentru altii...
In incheiere vreau sa va las o poezie... nu e scrisa de mine... nu am eu atata talent...Calugarul batran imi sopteste din prag
de Lucian Blaga
Tinere care mergi prin iarba schiţului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
Vreau să-mi dau sufletul
deodata cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?
Viaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiara,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, şi golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aţtept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia ţărâna în pumn
şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pământ.
Umbra lumii îmi trece peste inima.
