din trecut...

Am facut cateva "excursii" in trecut. Si printre lucrurile, evenimentele, locurile si oamenii pe care mi i-am amintit m-a socat la acea vreme unul... mai precis un fost coleg de lucru... ce m-a socat la el?... a facut o afirmatie care la acea vreme imi parea utopica... l-am intrebat in conversatia ce o aveam daca are prieteni. Raspunsul lui a fost unul negativ... mi-a spus: " nu am niciun prieten". Eu am ramas socat. M-a socat singuratatea acestui baiat. M-a socat si faptul ca nu eram capabil sa schimb macar un pic starea lui de singuratate. Adevarul e ca imi era greu sa accept la acea vreme ca exista si acest gen de oameni... oameni nespus de singuri... Acum insa acest lucru nu imi mai e nici strain si nici de neinteles... traiesc ceea ce altii nu inteleg, simt ceea ce altii nici nu gandesc. Se pare ca asta e poate blestemul sau poate binecuvantarea vietii mele... sau poate ca ceea ce eu scriu acum traiesti si tu... si asta inseamna ca nu suntem singurii... si asta in unele situatii ne ajuta in altele nu... eu cred ca merita sa stim asta mai ales daca ne ajuta... e nevoie sa stii ca nu esti singurul "ciudat" intre cei care pe nedrept isi spun normali...