Ganduri aruncate...

Sunt multe ganduri pe care as vrea sa le dau drumul din capul meu. Mi se par marete si neasemuit de pretioase... dar se intampla un lucru ciudat... in momentul in care aceste ganduri tru parasesc capatana mare de care dispun ele isi pierd grandoarea si toata aura pe care le-am faurit-o. Atunci ma simt dezamagit ca ceea ce eu am creat cu atata truda si cu atata amar de vreme nu este altceva decat un gand superficial, nenorocit...
Simt atat de multe chestii pe care nu le pot descrie in cuvinte... si chiar daca le-as expune cuiva in cel mai detaliat mod exista posibilitatea ca celalalt sa nu simta... sa nu viseze si in final sa nu traiasca ceea ce eu traiesc... ah, si faza cu traitul e complicata... Mi-am pus de multe ori intrebarea: din perioada asta ce se consuma intre nastere si moarte cat timp am trait? Ca de supravietuit supravietuim si noi romanii ne descurcam la asta chiar si in vreme de criza. Sau mai e o intrebare care multe vreme m-a bantuit: Ce inseamna a trai? Si aici sunt multe teorii si multe raspunsuri... insa nici unul nu ni se aplica... de ce? Pentru ca a trai nu e asa de simplu cum cred unii... acest verb e mult mai mult decat a duce un viata mai buna sau mai rea... Si uite-ma asa la miez de noapte cu intrebari existentialiste... am realizat o chestie ciudata... stiti cum arata o seara de mai fara cantecul greierilor? va spun eu cum arata... trista... asa e si viata fara muzica...
"E vremea de innoptat'' pacat ca avem cu totii doar un '' somn bizar'' in care show-ul nu e totul...

A trecut ceva timp de la ultima mea exprimare pe blogg. De atunci s-au intamplat multe lucruri si multe evenimente care m-au marcat intr-un anume fel. Am inteles ca desi am trait atat de mult singur si izolat de ceilalti nu am invatat sa fiu singur. Si neinvatand acest lucru nu am invatat nici sa fiu cu ceilalti. Si uite cum doua lectii neinvatate imi creeaza atat de multe probleme. Situatii care imi complica existenta si traiul linistit dupa care tanjesc... de fapt toti tanjim dupa acest trai numai ca putini ajung sa il si experimenteze. Am ajuns sa cred ca aici e vorba mai mult de atitudine si mai putin de ceea ce se intampla. Cu alte cuvinte, calitatea vietii pe care o ducem e determinata de atitudine mai mult decat de ceea ce se consuma intre nastere si moarte.
Acum ma duc sa dorm un pic... cateva ore... Dimineata incepe o noua zi... a carei calitate depinde in totalitate de atitudinea pe care o voi avea... sau nu o voi avea... ramane de vazut... Vis pierdut