As vrea...

S-a asternut linistea. O liniste atat de mare incat imi pot auzi gandurile. A trecut ceva vreme de cand am incetat a le mai auzi si totusi le-am urmat...
Sunt momente cand nu imi doresc sa mai fiu eu. As vrea sa fiu tu, as vrea sa fiu el, chiar as vrea sa fiu ea, as vrea sa fiu ele, as vrea sa fiu ei, as vrea sa fiu voi, as vrea sa fiu noi. Problema nu este la ceea ce as vrea eu... ci problema mea este la ceea ce sunt eu si la modul in care ma voi accepta eu pe mine asa cum sunt. Omennii mi-au spus foarte multe lucruri, unii au folosit vorbele, altii au folosit faptele iar ceilalti nu au folosit nimic... pt ca si indiferenta(miserupeala) e un rapsuns. Se pare ca nu pot scapa de sentimentul acesta uneori sacaitor de singuratate... sacaitor pt ca exteriorul cu tot ce insemna el imi spune asta. Oare sunt singurul care simte asta? E posibil si nu prea. Stiu ca si cel ce citeste aceste randuri simte, si singuratatea lui/ei doare... si inca rau de tot. Asadar m-am gandit sa fiu altcineva numai eu nu. Si totusi as vrea... dar nu stiu cum. Si chiar daca as stii cum, la sfarsit voi realiza ca nu asta am vrut si nu asta am stiut. Tot ce imi doresc de fapt este sa nu fiu tu, sa nu fiu el, sa nu fiu ea, sa nu fiu ele, sa nu fiu ei, sa nu fiu voi, sa nu fiu noi. I just want to be me... si de asta nu vreau sa imi fie rusine.

cata singuratate poate indura un om?

What happens when you miss the deadline?...

Nu stiu ce m-a apucat azi insa cum eram in mijlocul unei activitati tumultoase mi-a trecut prin minte aceasta propozitie: ''Omul este un animal moral"... nu stiu nici daca a mai zis-o cineva pana acum insa daca nu a zis-o o spun eu acum... nu pot sa o argumentez dar imi place cum suna...

O cutie, o cusca, un om...

De cateva zile ma framanta un gand... gandul la cutie... De mici suntem bagati intr-o asemenea chestie... nu fa aia, fa cealalta... si uite asa ne traseaza limite, margini, hotare si nu ne dam seama ca pe masura ce crestem de fapt suntem incarcerati iin aceasta cutie...
Personal mi-am facut si eu cutia mea... cusca in care ma simteam bine... de multe ori ceilalti mi-au faurit-o atat de misto incat am crezut ca imi place si mie asta... cand de fapt o detestam si inca o detest. Au fost momente cand pt a nu simti limitarea si plafonarea imi cream cusca mai mare... si o data cu ea cresteam si eu... pana acolo incat nu ma mai incapea... de fiecare data impingeam limitele, mutam hotarul, imi cream o alta cutie... acum am obosit... nu mai pot intinge coarda, nu mai pot muta hotare, simt ca nu mai sunt in stare sa ies din cutie... si nici sa imi creez alta mai mare. Aceasta situatie doare rau de tot. Vrei sa evadezi si realizezi ca esti propriul tau prizonier. Limitele pe care le ai sunt doar in mintea ta. Franele sunt doar in capul tau. Si asta doare pt ca simti ca nu poti face nimic...
Las zapada sa cada in continuare... It's smells like winter... because it is winter...