luni, 24 ianuarie 2011

O cutie, o cusca, un om...

De cateva zile ma framanta un gand... gandul la cutie... De mici suntem bagati intr-o asemenea chestie... nu fa aia, fa cealalta... si uite asa ne traseaza limite, margini, hotare si nu ne dam seama ca pe masura ce crestem de fapt suntem incarcerati iin aceasta cutie...
Personal mi-am facut si eu cutia mea... cusca in care ma simteam bine... de multe ori ceilalti mi-au faurit-o atat de misto incat am crezut ca imi place si mie asta... cand de fapt o detestam si inca o detest. Au fost momente cand pt a nu simti limitarea si plafonarea imi cream cusca mai mare... si o data cu ea cresteam si eu... pana acolo incat nu ma mai incapea... de fiecare data impingeam limitele, mutam hotarul, imi cream o alta cutie... acum am obosit... nu mai pot intinge coarda, nu mai pot muta hotare, simt ca nu mai sunt in stare sa ies din cutie... si nici sa imi creez alta mai mare. Aceasta situatie doare rau de tot. Vrei sa evadezi si realizezi ca esti propriul tau prizonier. Limitele pe care le ai sunt doar in mintea ta. Franele sunt doar in capul tau. Si asta doare pt ca simti ca nu poti face nimic...
Las zapada sa cada in continuare... It's smells like winter... because it is winter...

Un comentariu:

Ramo spunea...

Cineva special imi repeta mereu: " daca vrei cu adevarat, poti". Probabil ideea e sa nu renunti :)