gand de toamna

"Am decazut. Si cu aceasta "descindere" imi vad regresul mintal, intelectual, cultural. Vad cum nu pot exprima o idee in mod coerent, in situatia in care la un moment dat legam zeci de idei uimitor de rapid si frumos. Nu mai pot privi dincolo de mine... de eul putred si expirat de atata mizerie... ma inec in ego-ul meu fara de margini si totusi atat de limitat incat iti e scarba sa il privesti. Ma exprim ca un om incult... desi refuz sa cred ca sunt. Imi e greu sa gasesc cuvintele portivite, acordurile bine facute... imi e greu sa ma calmez si sa nu ma grabesc cand vorbesc... ajung sa devin eu insumi omul/oamenii de care acum sau candva radeam. Abia mai pot visa. Abia mai pot spera ca lumina intr-o zi ma va cuceri. Imi dau seama ca sunt mic si prost chiar si cand stau in prezenta prietenilor... cand contrarul ar trebui sa aiba loc. Simt ca ei sunt undeva sus iar eu jos. Tac pt ca am impresia ca orice as zice nu ii atinge... nu conteaza ca vine de la mine, probabil tocmai pt ca vine de la mine , chiar daca acel ceva are in el o parte de suflet, o parte din sufletul meu... sec dar e al meu. Oamenii ma cred prost. Incerc sa le demonstrez ca nu e asa insa imi dau seama ca nu prea imi iese... unii ar spune ca nu imi iese pt ca poate chiar sunt. Nu le exclud varianta. Sunt jos, decazut. Nu e usor sa fii cazut si sa iti dai seama ca prea multe nu mai poti face... e dureros sa vezi ca ai ajuns o umbra a celui ce ai fost candva. Acele vremuri au apus si o data cu ele si gloria avuta. Si imi dau seama ca unicul lucru care ma mai poate salva este dragostea. Dar pt ca dragostea sa isi faca bine treaba trebuie impartasita... cu alte cuvinte trebuie sa o dai dar trebuie sa o si primesti. Daca imi privesc viata, inca nu stiu pt a cata oara, vad ca am dat multa dragoste. Mi-am dat dragostea fetelor pe care le iubeam. De primit inapoi nu a fost insa cazul. Cu toate astea am continuat sa dau si inca dau. Problema e ca daca nu o primesti inapoi ti se cam face rau... intervine apoi amaraciunea si dezgustul pt rasa umana din care faci si eu parte. Am primit totusi iubire... am primit-o de la familie, parinti, bunici, frati, surori, prieteni insa cu toate astea nu m-am simtit implinit. Am beneficiat si inca beneficiez, asa cum spune crestinismul, de dragostea lui Dumnezeu, si asta ar trebui sa fie indeajuns. Si totusi nu inteleg un lucru si anume: Adam era prin Eden de unul singur si el beneficia de aceeasi dragoste de care beneficiem si noi de la Dumnezeu, si totusi Dumnezeu a zis ca nu e bine ca omul sa fie singur... asa ca i-a facut o partenera. Dumnezeu a pus in noi aceasta nevoie de a iubi si de a fi iubiti. Problema intervine atunci cand iubirea este numai data si niciodata primita, sau putin primita, si cand iubirea este primita si niciodata sau de foarte putine ori e data.Toti avem nevoie de a da si de a primi dragostea. In softul nostru e scris ca putem functiona bine numai in acest sistem. Avem nevoie de iubire, de dragoste... si numai ea ma mai poate salva. Si ceea ce iti spun acum nu suna ca ceea ce am creat in mintea mea... si asta dovedeste ceea ce am afirmat mai sus... ca sunt decazut... in regres... nu stiu cand a inceput totul insa simt efectele... si stiu ca numai dragostea ma mai poate ajuta sa depasesc gloria avuta candva..." spunand aceste cuvinte lasa loc tacerii... dar si tacerea muri in zgomotul masinilor ce treceau pe strada, in strigatele copiilor, in soaptele indragostilor, in luminile reclamelor, in vibratia aerului rece de toamna. Am ajuns sa stau langa el si sa ii gandesc cuvintele. Incet am inceput sa simt ce simtea si el. Era greu... dureros. Si avea dreptate... nu e asa cum le-a creat in mintea lui... erau diferite inauntru dar afara erau asa cum le-a descris el... decazut. O data iesite afara lucrurile nu mai sunt la fel. Poate de asta nici nu mai incerca sa le scoata afara... in el ele aveau o alta insemnatate, aveau coerenta, logica, erau reale. Afara, in interactiune cu alte sisteme de gandire si perceptie, ele isi peirdeau toate proprietatile avute in sufletul lui. Din acest motiv nu le scria, si nu le nota undeva... pardon, le nota insa numai in paginile vii ale sufletului sau. Nu i-am cerut voie sa ii reproduc aici cuvintele. Si stiu ca nici nu trebuia... pt ca el stie... si nu se supara. Poate macar asa va putea sa ramana ceva dupa ce el va trece. Dragostea, Iubirea... cuvinte pe care le rostim atat de des si le traim atat de rar... si totusi... Dragostea