De cand eram mic mi-a placut focul. Ai mei erau exasperati cand ma vedeau cu chibriturile sau cu bricheta in mana... va dati seama ce incasam daca mai erau si aprinse... "Daca te joci cu focul o sa faci pipi in pat" asta era una din frazele copilariei de care imi aduc foarte bine aminte. In sfarsit am ajuns la o anumite varsta... nu ma intrebati cum ca nu stiu sa va raspund. Dar obsesia pt foc nu a disparut. Cand ies in vreo tabara sau cu prietenii pe munte sau in natura iesirea nu e interesanta fara "focul de tabara". NU stiu de unde vine obsesia asta pt foc dar o am si e misto... pana nu imi voi da foc la casa... Doamne fereste!
Acum am inainte o lumanare. E un sfetnic foarte bun. Lumanarea nu strica tacerea si nici nu o produce... menirea ei este sa risipeasca intunericul... Flacara nu face zgomot... nu te judeca... nu te eticheteaza,pt ea nu conteaza daca esti sarac sau bogat, urat sau frumos, destept sau prost, optimist sau pesimist... Ea isi duce la bun sfarsit menirea... sa lumineze intunericul... iar intr-o noapte de decembrie cu ger si zapada afara ... lumanarea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Focul a salvat oamenirea de moarte.( de frig, de foame, de intoxicatii etc.).
Lumina a salvat omenirea de la moartea pe care o merita.
Sincer imi place fragmentul asta.
Si am citit cateva . Rar gasesc ceva frumos si simplu.
Trimiteți un comentariu