Este un nou an. Multi zic ca e o oportunitate, o ocazie pt un nou inceput... la mine nu cred ca se mai aplica acest concept. Asadar e 2009. Uoau! Ce trece timpul. Mai ieri ma nasteam, da o zi in care toate problemele mele au inceput. Da, stiu, nu va place negativismul din mine. Nu-i o crima asta. Va inteleg. Nu va condamn. Oricum nu despre asta voiam sa va scriu... dar stai un pic despre ce voiam sa scriu? Nu mai imi aduc bine aminte. E un amalgam, iarasi, in capul meu de muritor mediocru.
Sunt depresiv. Si zilele astea m-am imbonavit iar de aceasta boala. NU mai vreau sa merg la lucru. NU mai vreau sa traiesc. Tot ce am in minte este ca totul este desertaciune. Nu gasesc un scop pt care sa traeisc. NU gasesc un ideal pt car sa mor. Si tensiunea in mine creste. Si ma doare. Ma arde in mine... Si sufar... ma doare. Si parca e totul mai sumbru cand ma uit la ceilalti. Am impresia ca duc o viata mai buna decat a mea. Dar totul mi se pare... de fapt realizez ca nu e asa, dar isi joaca asa de bine rolul incat accept sa ii cred. Au fericire cat sa inunde lumea. Si asta fara sa fac prea mult efort. Eu in schimb pt o nenorocita firimitura de fericire si buna voie trebuie sa ma straduiesc, sa muncesc si sa indur foarte multe lucruri si nu e vorba de cele placute. Da, stiu, veti spune ca totul tine de atitudine, de modul in care vezi viata, de modul in care te raportezi la ea. Ei bine aveti dreptate. Dar acum nu am chef sa v-o dau, pt ca vreau sa cred si eu ca am dreptate... adica sa ma mint putin. Oricum ar fi simt cum ma apropiu tot mai mult de un lucru care se pare ca nu pot sa il evit... sinuciderea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu