Invalmasala ordonata...

Ma indrept tacut spre miezul noptii. O noapte racoroasa de toamna. E liniste in jur. Aud doar cooler-ul computerului si sunetul tastelor activate de falangele membrelor superioare din dotare. Si aici sunt cu gandurile mele. Nu stiu daca e pentru prima oara in viata cand realizez ca ma schimb. Am impresia ca sunt in schimbare. De unde imi dau seama de acest lucru? Simplu... uitandu-ma in trecut. Dar ce vad acolo... in trecut? Vad situatii prin care trec acum si mai vad si atitudinea si reactia pe care o am la ele... atitudine si reactie diferite de cele avute in trecut... de aici vine concluzia ca de atunci si pana acum am fost supus unui proces de schimbare. Ciudat este ca inca nu stiu spre ce ma indrept. Mi-as dori sa ajung asa sau asa insa nu stiu cu siguranta in ce ma voi transforma... nu stiu care e rezultatul acestui proces. Mai e o teorie in lume ca toata viata esti intr-un asemenea proces. Corect, insa procesul are si el etape ,ca doar se respecta si el, nu? Ma intreb daca voi fi mai bun sau mai rau. Referitor la acest lucru oamenii spun unii despre altii ca s-au schimbat, pentru unii in bine pentru altii in rau. E clar ca nu pentru toti schimbarea va fi la fel si nu toti o vor privi la fel.
De o noua zi ma desparte noaptea prezenta. E toamna si la fel ca si natura si eu sufar schimbarea... ma supun ei. Acum nu mai sunt omul ce am fost anul trecut... anul viitor daca il mai apuc nu voi mai fi cel de acum. Pana la urma imi vine in minte intrebarea... cine sunt eu? Cel de ieri? Cel de azi? Sau cel de maine? raspunsul e chiar in intrebare... sau poate nu. Cine stie?
In incheiere vreau sa va las cu o poezie... autorul e Nichita Stanescu.
Emotie de toamna
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
Iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
P.S. '' Te caut cu toamna/ Te caut tarziu/ Cu frunzele moarte de viata si stiu/ Ca ploaia ce-mi aduci e o lacrima din cer/ Si nu mai vreau decat sa sper... /O iubire alba fara de sfarsit/ Poarta visul nostru infinit/O iubire alba toata viata mea/ Ti-o daruiesc cu flori de nea...'' ( Iris)