Era o vreme in care ma intrebam de ce nu pot scrie pe blogg mai nimic. Raspunsurile sunt multe la numar dar unul care mi-a venit de curand in minte e acesta: cui ii mai pasa de ceea ce traiesc eu? Si la urma urmei, sa fim sinceri, e mai bine sa imi traiesc viata, cu bucurii, chiar si atunci cand sunt foarte rare, cu tristeti de care imi e plina. Uneori nu pot sa descriu in cuvinte ceea ce simt. Si asta ma intriga si pot spune ca ma si complexeaza. Uimirea imi e mult sporita atunci cand vad oameni care descriu aceste stari in versuri, in sunete, in imagini... si o fac mult mai bine decat as face-o eu in cuvinte...
Dar ma intorc la o vorba foarte des utilizata de mine odata... asta e... si nu prea pot schimba mare lucru. Asa ca imi ramane singuratatea si izolarea... sa vad daca si de data asta le voi supravietui... caci am realizat ca desi ma lupt cu singuratatea de atata amar de vreme inca nu m-am obisnuit cu ea... ciudat sa traiesti toata viata cu cineva si sa nu te obisnuiesti ce el/ea... sa nu iti lipseasca daca intr-o dimineata absenteaza, sa nu ii duci dorul cand lipseste...
Afara e toamna. Vara s-a dus. Natura incepe sa moara... cred ca a venit timpul si pt mine sa mor... Si totusi singuratatea nu imi va duce lipsa...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Hmmm....eu nu te cunosc, dar imi place cum te descrii. Si de asta am si inceput sa urmaresc blogul tau cand l-am citit prima oara.
Eu cred ca poti. Sa exprimi in cuvinte, daca vrei asta si mai ales daca ai nevoie de asta. Doar lasa degetele sa scrie si sparge limitele si gardurile mintii. Vei fi uimit si tu de cele ce vor fi scrise:)
Si chiar daca nu online, sa stie toti cum e la tine inauntru, te incurajez sa scrii. Chiar daca nu citeste nimeni, chiar daca citesti numai tu. Scrisul e terapie. Si e si mai eficient (am citit) daca scrii in varianta creion(pix)-hartie, adica nu varianta electronica:) E dovedit stiintific. Dar inainte sa stiu asta mie mi-a fost dovedit empiric.
Si legat de subiect, de singuratate, cred ca cine se simte apasat de ea niciodata nu se va obisnui cu ea. Eu sunt una careia ii place singuratatea si nu prea am simtit-o apasandu-ma, dar cred ca exista solutii :) Doar ridica-ti privirea :)
Sper ca nu am fost prea bagacioasa cu comentariul asta. Daca ti s-a parut ca ba da, imi cer scuze.
Bagacioasa... nu cred ca am remarcat ceva de genul asta in comentariul tau... eu il iau asa cum e... si incerc sa ma gandesc la ce mi-ai transmis... si in functie de rezultatul analizei gandurilor tale din mesaj voi lua o decizie... o vei vedea in aceasta lume virtuala.
Trimiteți un comentariu