Partea negativa a lucrurilor pozitive este tocmai aceea ca dureaza prea putin. Efemeritatea binelui si eternitatea raului imi da fiori... si acest aspect e doar o iluzie. Cert este ca binele e etern si ca raul nu va dainui vesnic... asa spune Scriptura, chiar daca noua ni se pare ca lucrurile stau diferit.
Azi intr-o secunda binele si relaxarea simtita pana in acel moment s-au risipit. In subconstientul meu imi era teama de atata bine. Stiam ca va muri aceasta perioada insa nu stiam in ce fel si cat de tare ma va afecta. Cu toate astea am supravietuit.... ma indrept din nou spre miezul noptii...
Noaptea are ceva de care nu pot sa scap. Imi place. Ma face sa gandesc mai mult. Ma ajuta sa zbor si sa ma prabusesc in voie... nimeni nu ma baga in seama pt ca toti sunt preocupati sa doarma.
Acum inima mi-e grea. Si nu poti nega... si a ta este... daca nu este a fost daca nu a fost va fi... Sufletul ma doare. Nu am crezut ca doare asa de tare. Durerea e ca un foc ce te mistuie. Dar ce arde el in noi? Poate raul, poate pacatul, poate ne arde pe noi... eul nostru. Cred ca de aia si urlam de durere. Si totusi ceea ce nu realizam este ca aceasta purificare ne face bine si nu rau... ne ajuta si nu ne distruge. Cu toate acestea incercam sa scapam de durere, de suferinta... si ajungem sa scapam de ele dar in final realizam ca de fapt ele ne-ar fi ajutat sa experimentam la modul real si plenar verbul a trai.
Cu sau fara legatura cu cele scrise mai sus voi continua descrierea unui alt tablou. Ati stat vreodata langa un om mort? Am avut ocazia sa stau langa cativa. Si ce am observat sunt lucrurile care urmeaza sa le scriu. Un om mort nu simte mai nimic... nu ii e frig sau cald, nu ii e foame sau sete, nu mai uraste si nici nu mai iubeste, nu te mai aude si nici nu iti mai raspunde... nu mai rade nici nu mai plange... si lista poate continua, de fapt mi-as dori sa o continuati voi doar asa ca un exercitiu de imaginatie... Deci omul mort nu mai simte durerea... pe el nici macar descompunerea nu il mai doare... E plecat departe, in alte tinuturi... unde nu mai aude nici bocetul sfasietor al celor pana odinioara dragi nici ceea ce se va intampla dupa plecarea lui... Absenta il caracaterizeaza in totalitate. Acum ganditi-va... ce se intampla atunci cand in locul omului punem speranta... se zice ca ea moare ultima... Nu stiu... cert este ca pana si moartea va muri candva... ea nu e vesnica... si totusi are si ea o parte pozitiva in hidosenia-i atribuita...