E o seara linistita de toamna timpurie. Muzica si-a intrat din nou in drepturi... acum umple spatiul gol al camerei inn care ma aflu. Reflectez din nou asupra trecutului... precum fac batranii mai tot timpul.
Ma gandeam unde eram anul trecut pe vremea asta. Ce faceam? Ce gandeam? Ce alegeam? Ce relatii aveam? Cum interactionam cu oamenii? Ce impact neasteptat au avut unii oamenii asupra mea. Cat de mult a contat o singura vorba spusa intr-un anumit moment. Cat de mult se poate schimba un om doar pe parcursul a 5 zile... toate astea mi-au trecut prin minte... oameni, fete, baieti, locuri, situatii, discutii, parfumul inconfundabil al sufletului in prag de toamna.
Acum revin la prezent. Spre surprinderea mea realizez ca nu mai sunt acelasi ca cel de anul trecut. Acest lucru are si parti bune si parti rele. Am observat ca unii oameni nu mai sunt langa mine... unii si-au vazut de viata si de drumul lor- pana la urma asta facem cu totii. Unele relatii s-au schimbat, oamenii s-au schimbat. Locurile s-au schimbat, situatiile la fel iar discutiile multe din ele au murit... exceptie facand alea in care discut cu mine insumi si cu Dumnezeu.
Lumea in intr-o continua si perpetua schiimbare... la fel si noi... iar acest fenomen e si rau si bun in acelasi timp...
Cu toate acestea un singur lucru pt mine nu s-a schimbat... parfumul inconfundabil al sufletului in prag de toamna...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
toamna ... vine cu tristeti, dar cu o bucurie tainica
Trimiteți un comentariu