Da, stiu ca e trecut de miezul noptii. Si eu inca incerc sa scap de realitatea care incepe sa ma copleseasca. Nu pot adormi... e normal doar am consumat aproape toata cantitatea de fericire cumparata(2.5l). Acum simt durerea si ca sufletul doare cu adevarat. Nu credeam ca sufletul poate sa doara... el nu e materie... cum deci ma poate face sa sufar... si totusi traiesc durerea... dezamagit de mine si de lume... Fara viitor si fara trecut... nici macar clipa prezenta nu imi apartine... si cu toate astea ma plang ca o baba nesuferita... dar asta e... nu poti sa fii fericit cand suferinta te copleseste...
Asadar sunt singur in noapte. Am vazut un film... m-a rapit pt cateva clipe de realitate... partea nasoala a fost cand am vazut genericul de final... atunci parca o voce mi-a spus... "Back to reality" Si adevarul e ca realitatea doare al naibii de rau.
Si ma intreb de ce mai scriu toate chestiile astea? Oare vreau eu sa imi descopar sufletul in fata intregii lumi... asta da intrebare: de ce naiba imi descriu trairile pe un blog pe care oricine il poate accesa? Oare nu pt ca inconstient strig dupa ajutor si dupa salvare? Oare nu e in natura umana sa caute solutii care sa o scape de suferinta? De ce mai scriu? De ce mai continui? De ce mai traiesc? Cine sunt si de ce exist? Daca nu imi gasesc locul pe pamant ce rost mai am aici? Daca nu ma integrez niciunde de ce naiba am mai venit pe lume? Si ma intreb daca mai vreau sa traiesc vesnic.... nu stiu... daca imi va fi mai bine ma bag... daca nu... naspa...