E o seara cetoasa de toamna tarzie. Iar ma apropiu cu usurinta de acel ceas mult drag mie... miezul noptii... In difuzoare canta naiul o melodie desprinsa parca din alta lume... iar eu o ascult... si vreau sa o simt in fiinta-mi desfigurata de muritor ordinar ce sunt...
N-am scris de mult ceea ce simt... probabil ca nu am simtit mai deloc sau am simtit atat de mult incat nu am mai avut timp sa si scriu. Am ajuns la concluzia ca pretul pe care trebuie sa il platim pt a fi noi insine e tocmai singuratatea... si cum omului nu ii place sa fie singur majoritatea oamenilor se conformeaza societatii... isi creeaza masti si fiind ca le poarta uneori abuziv si necontrolat ajung sa se identifice cu ele... unitandu-se in oglinda fara masca ajung intr-o buna zi sa se intrebe cine este strainul care apare in oglinda... Asadar am ales sa caut sa vad cine sunt cu adevarat si care e scopul meu in viata... si cum sunt la inceput si inca nu sunt pe deplin constient de ceea ce sunt nu pot nici sa afirm care este scopul meu in viata... evident ca as putea sa dau raspunsurile pe care anumite categorii de oameni ar vrea sa le auda... dar chiar daca le spun asta nu insemna ca le si cred...
Acum inteleg de ce este atat de utilizata acea vedere sau acel punct de vedere "outside the box"... e uimitor cat de multe lucruri ti se lamuresc in momentul in care ai acces la acest punct... intelesul lucrurilor incepe sa nu iti mai fie ascuns...
Un bun prieten mi-a spus intr-o zi un lucru ce m-a socat... atat de tare incat am ajuns sa ma identific cu el... Mi-a spus ca nu isi mai aduce aminte cand i s-a spus ultima oara "Te iubesc..." trist nu... continuarea este ca uitand acest lucru a ajuns sa nu isi mai aduca aminte ultima oara cand el a spus cuiva " Te iubesc..."
E sfarsit de toamna... natura parca moare... " frunze cad in calea mea"... ceata ma invaluie si nu imi frica... pt ca si natura simte cu sufletul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu