ganduri din ceata...

Afara noaptea si-a intrat pe deplin in drepturi. Ceata a coplesit orasul sedat de atata agitatie. Linistea domneste nestingherita pe strazile pustii de viata. Prin ceata acestei nopti de toamna trece un tanar... linistit si incet poarta in spate chitara la care cu cateva minute inainte a cantat... mainile... intr-o mana avea ce mai ramasese din cei 2,5 l de fericire iar in cealalta cauta melodia ce voia s-a asculte la mp3. Mergand el asa pe strada isi aduse aminte de gandurile avute serile trecute... si s-a gandit ca ar fi bine sa le impartaseasca cu cineva... si ia ghici... a ales sa le impartaseasca cu cel care citeste aceste randuri acum...
Dragostea cu forta nu se poate... cam asa suna o vorba spusa de batrani... Si daca nu exista doua persoane nu se poate face dragoste. A realizat ca tot ce simtise si tot ce crezuse a fost doar in el si in mintea lui... inca o data imaginatia l-a inselat... Si-a privit viata si si-a analizat automatismele ce il protejau de durere si de dezamagire... le-a luat pe fiecare in parte si le-a pus sub microscop... Si intr-adevar asa a fost... cand era deprimat si in depresie, cand tensiunea interioara era de nesuportat, cand sufletul il durea si gemea in el imaginatia ii dadea solutia... posedand o imaginatie bogata si alimentata inca din copilarie cu tot felul de informatii acest tanar era capabil sa isi creeze o lume a lui... o lume in care el facea regulile, o lume in care putea sa fie si sa faca tot ceea ce in viata reala nu putea si "nu avea voie " sa faca... si uite asa a ajuns sa nu mai traiasca in lumea asta... supravietuia in realitate dar de trait traia numai in lumea visului... iluzia l-a orbit facandu-l sa creada ca este reala... si aceasta convingere ii era alimentata de anumite lucruri ce le facea trupul lui, anumite reactii ale acestuia ce aveau menirea sa ii ca ceea ce visase era real... insa totul se spulbera in cateva secunde... trezirea la realitate doare... il innebunea... isi dorea sa nu se fi trezit niciodata...
Important in toata povestea acestui tanar este ca el a devenit constient de tragedia vietii lui. Si-a dat seama ce se intampla cu el nu de in totalitate ok. A avut un punct de plecare... un punct din care a decis sa isi schimbe viata... sa inceapa sa traiasca in real si nu numai in imaginar... chiar daca realitatea e cruda si adevarul doare, chiar daca viata de grea si pt unii nemiloasa... trebuie sa o traim si trebuie sa ne bucuram de ea... pretul pt verbul a trai nu e mic si nici mare... e doar unul singur... pretul verbului a trai e unul singur si acela esti tu... propria ta persoana... daca vrei e eul tau...
La aceste concluzii a ajuns tanarul calator prin noaptea tarzie de toamna... Chiar daca afara ceata devenea tot mai deasa in el era limpede totul... cel putin pana la urmatoarea sapatura in sufletu-i stingher... poate chiar din acest motiv ceata ii era asa de bine cunoscuta... nu il deranja, nu il obosea si nu il enerva... pt ca stia ca ea ii e atat de aproape si atat de prezenta incat a ajuns sa o iubeasca... ea era chiar in sufletul lui... si traind-o stie ca ea nu e negativa ci doar un mijloc prin care esti " fortat" sa cauti raspunsuri, sa cercetezi lucruri si sa analizezi viata la rece...
Acum il las pe tanar sa isi continue drumul... mai are ceva de mers pana acasa... iar pe mine incepe sa ma cuprinda somnul... Asa ca noapte buna!!!P.S. Avem bilete... again... Floarea de Iris ne asteapta si noi pe ea... asa ca pe curand...