Cineva a spus odata ca suntem calatori pe acest pamant. In aceste zile nu ma mai simt un calator ci mai degraba un pribeag, un nomad fara casa si fara masa... unul din acei oameni care nu isi gasesc locul nicaieri in acest univers. M-am saturat de aceasta situatie. Dar se pare ca alta nu am si nici nu intrevad curand vreo schimbare.
Am incercat sa adopt o alta atitudine referitor la societate. Nu indraznesc sa spun ca a fost ceva rau in acesta noua "orientare" ci mai degraba un nou pas in a cunoaste lumea asa cum e ea.Acum am acel sentiment al metisului sau al mulatrului. Simt ca apartin de doua lumi si nici una nu ma reprezinta, nici una nu ma satisface pe deplin... nici una din ele nu ma accepta asa cum mi-as dori... Niciuneia nu ii pot oferi dragostea pe care mi-as dori sa o primesc la randul meu. Apartin tuturor si niciunuia. Sunt la mijloc... neutru... cenusiu... zona cenusie imi apartine... in ceata aceasta ma ascund, o explorez si imi dau seama ca la un anumit moment va disparea insa atunci nu stiu ce voi face...
Ma simt gol si totodata plin de mii de trairi si sentimente... Simt incheierea toamnei... regret trecerea acestui anotimp... nu imi displace iarna, ba chiar o ador si asta nu pt zapada sau schiuri si alte sporturi specifice acestui anotimp... iubesc iarna datorita linistii si pacii ce o emana... Totul pare mort si inchetat... insa aparentele insala si aceata dovada ne-o da primavara... Asadar e vremea de iernat... Ce imi displace acestui anotimp sunt acele sarbatori... Insa despre aceste lucruri vom vorbi intr-un alt episod...
Sfarsit de toamna... oare voi ma prinde inca una? intrebare data muritorilor... dar raspunsul? cine il va da?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu